INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETUL IALOMITA
Serviciul Public Comunitar Pentru Evidenta si Eliberarea Pasapoartelor Simple

REPERE EVOLUTIVE ALE ISTORIEI PASAPOARTELOR ROMANESTI

Cultura si civilizatia universala, inclusiv cea romaneasca, sunt intrinsec legate de conceptul de ,,libera circulatie”.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au traversat pamantul in lung si in lat, manati de nevoia de cunoastere a noi taramuri si civilizatii si de necesitatea schimburilor comerciale absolut necesare pentru dezvoltarea si bunastarea popoarelor.
Stramutandu-se dintr-un loc in altul, indiferent din clasa sociala din care faceau parte, sclavi, negustori, militari, aristocrati, acestia au avut intotdeauna nevoie de documente care sa le ateste identitatea.
Odata ce paseau pe un teritoriu strain, a carui viata economica, sociala si politica s-a concentrat, din antichitate pana in Evul Mediu, in interiorul unor cetati aparate si intarite, la portile acestora li se permitea accesul doar daca prezentau documente pe baza carora puteau fi identificati, evitandu-se astfel patrunderea in cetate a persoanelor care puteau crea probleme locuitorilor acesteia.
Fie ca s-au numit salvconducte, scrisori adeveritoare, carti de pribegie, ravase, sineturi, tescherele, foi de circulatie, foi de calatorie, pasuri, pasusuri sau pasapoarte, aceste documente de trecere a frontierei emise de autoritatile statale certificau, in esenta, identitatea, cetatenia si calitatea posesorului lor.
Termenul de pasaport - denumire utilizata si in prezent, prin care se desemna documentul general de calatorie in baza caruia calatorii romani puteau circula peste granitele Dunarii si ale Imperiului Habsburgic - apare prima data reglementat in Regulamentele Organice, intrate in vigoare in 1830 in Moldova si in 1831 in Tara Romaneasca.
Prin Regulamentul Organic se prevedea si obligatia Agiei de a elibera „ravase de drum” tuturor celor care paraseau teritoriul tarii si de a le cerceta pe ale celor ce intrau in tara.
Astfel, la 26 febr1834, Agia elibera un pasaport lui Sfetcu Ganov Sarbu, fiind „poftiti toti dregatorii civili si militari sa lase sloboda si fara impiedicare trecere aratatului Sfetcu Ganov Sarbu, nascut in Turcia in Bucuresti, sa mearga in Basarabia”.
Conform datelor de arhiva, calatorii aveau obligatia de a arata la hotarul Valahiei atat pasaportul consulatului, cat si ravasul de drum.
Strainii sositi in Tara Romaneasca trebuiau sa aiba viza consulatului, cu care sa se prezinte la Agie, de unde li se eliberau apoi pasapoarte cu care puteau circula in orice loc din tara.
Pentru cei care doreau sa plece din tara, Agia elibera pasapoarte pe care acestia trebuiau sa le arate, la trecerea granitei, ofiterului din „militia pamanteana”, special oranduit pentru aceasta.
Un moment de referinta in evolutia istorica a pasaportului romanesc l-a constituit promulgarea, la 19 martie 1912, de catre regele Carol I, a primei legi moderne care se referea la pasapoarte, denumita Lege asupra paspoartelor.
Astfel, prin “Legea asupra paspoartelor” statul roman introducea primele principii generale in privinta pasapoartelor si pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autoritati si cetateni.
Legea era structurata pe XI articole, pasaportul devenind, astfel, instrumentul juridic national necesar efectuarii calatoriilor romanilor in strainatate.
Liberate de Ministerul de Interne si de prefectii de judete, „paspoartele” erau emise in numele regelui si aveau formatul unei carti mici portative”, de dimensiunile 9 cm pe 13 cm, fiind ,,compuse din 20 pagini numerotate”.
Fiecare pagina avea ,,un fond incadrat, compus cu motive nationale, in culoarea liliacului deschis, facand sa iasa in aparenta stema tarii si avand deasupra cuvantul „Romania”, iar dedesubt cuvantul „Pasport”.

Legea prevedea ca „Paspoartele se emit in numele regelui si se elibereaza de ministerul de interne si de prefectii de judete si de politie in conditiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi.

Erau inserate prevederi privind autoritatea competenta sa elibereze pasapoartele care confereau imunitati si scutiri speciale, respectiv Ministerul Afacerilor Straine si se dispunea ca in afara granitelor Romaniei, competenta in domeniul pasapoartelor apartinea legatiilor si consulatelor romane.
in articolul II al legii se stipula ca termenul de valabilitate al pasapoartelor, era de 12 luni, 6 luni si 3 luni, iar in articolul III erau prevazute taxele care se percepeau pentru eliberarea pasapoartelor, si anume:
- 10 lei pentru un pasaport pe termen de 12 luni;
- 5 lei pentru un pasaport pe termen de 6 luni;
- 3 lei pentru un pasaport pe termen de 3 luni.
in acelasi articol se specifica: „Plata taxei se va justifica prin anexarea la petitia prin care se cere pasportul a unei recepise a administratiei financiare respective sau a unei coli timbrate de valoare egala cu taxa ce trebuie platita, ori prin aplicarea de timbre mobile chiar pe pasport.
Legatiunea si consulatele vor primi taxele in numerar.
Autoritatile cari libereaza paspoarte vor justifica trimestrial ministerului de interne numarului paspoartelor eliberate pe categorii.
” Conditiile economice au impus actualizarea periodica a acestor taxe, ajungandu-se in 1927 la o taxa de 500 lei pentru un pasaport pe termen de 12 luni.

Existau in aceasta prima lege a pasapoartelor pana si reglementari legate de micul trafic, in articolul IV se facea referire la documentele de trecere a frontierei care se eliberau romanilor ce locuiau in zona de frontiera, in formula:
„Locuitorilor romani, din comunele situate la o distanta de cel mult 15 km de linia frontierei, li se elibereaza de sefii politiilor punctelor de frontiera, la cerere, bilete de trecere peste frontiera, valabile pe timp de 5 zile, dela data emiterii lor si numai pentru o singura calatorie.
Pentru aceste bilete se va percepe o taxa de 30 de bani”.”

Chiar daca pasapoartele erau si atunci documente individuale de calatorie in strainatate, in document puteau figura atat titularul, cat si sotia si copiii minori, la rubrica insotitori, cu mentionarea varstei fiecaruia si a gradului de rudenie cu titularul documentului, in articolul V stipulandu-se :
„Paspoartele sunt individuale.
Cu toate acestea sotul, sotia si copii legitimi minori, pot figura pe acelas pasport nu insa si servitorii” .
in articolele VI, VII si VIII sunt inserate pedepse care se aplicau pentru incalcarea prevederilor legale.
Prin legea asupra pasapoartelor, statul introducea principii procedurale generale in materia pasapoartelor si a biletelor pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autoritati si cetateni.
Pentru aplicarea corecta a acestei legi si pentru a veni in sprijinul autoritatilor competente in eliberarea pasapoartelor la acea vreme, a fost elaborat si un „Regulament pentru aplicarea legii asupra paspoartelor”.
Istoria pasapoartelor continua cu perioada de dinaintea si din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand, au fost introduse noi tipuri de pasapoarte simple, de serviciu si diplomatice, unele dintre acestea distingandu-se printr-o tehnica speciala de prindere (lipire, brosare) a filelor de coperti, care crea un efect de evantai.


Cronologic, evolutia pasapoartelor continua cu perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand, in functie de forma de guvernamant a Romaniei, specifica fiecarei perioade istorice traversate, s-au introdus in circulatie noi tipuri de pasapoarte, fiecare dintre aceste documente avand propriile caracteristici.
Schimbarile politice si sociale survenite odata cu proclamarea, la 30 decembrie 1947, a Republicii Populare Romane au determinat autoritatile de la acea vreme sa introduca in circulatie pasapoarte cu o noua denumire a statului si cu un nou insemn heraldic, insemn care se va pastra si in noile organizari statale ce vor urma acestei perioade, respectiv cea comunista si cea socialista.

Urmatoarele tipuri de pasapoarte au fost introduse in circulatie intr-o perioada caracterizata de 50 de ani in care dreptul la libera circulatie a fost sever ingradit, acestea fiind inlocuite odata cu schimbarile politice si sociale care au avut loc dupa evenimentele din decembrie 1989.

Imediat dupa aceste evenimente, societatea romaneasca a intrat intr-un amplu si accelerat proces de transformare generat de deschiderea granitelor tarii, fapt care a generat un exod al cetatenilor romani care doreau sa calatoreasca in strainatate.
A fost necesar ca organele cu atributii pe linia emiterii pasapoartelor sa puna in circulatie documente de calatorie romanesti care sa fie aliniate la standardele internationale in materie, pentru a fi similare celor emise de catre celelalte state.
Astfel, in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 757 din 30.12.1993, incepand cu luna iunie 1994, a fost introdus in circulatie un nou model de pasaport simplu romanesc, primul document de calatorie romanesc emis in conformitate cu prevederile standardelor internationale.

Incepand cu data de 21.01.2002, a fost pus in circulatie de catre autoritatile romane un nou tip de pasaport simplu, decizie luata ca urmare a exacerbarii fenomenului migrationist si a necesitatii de a se asigura o securitate sporita a documentelor, conform celor aflate in uz la nivel european si international la acea data.

La fel ca majoritatea statelor din sud-estul Europei, Romania s-a angajat la randul ei in procesul de aderare la Comunitatea Europeana, asumandu-si o serie de responsabilitati, cu scopul de a respecta, intocmai ca si tarile membre, regulile si cerintele menite sa concure la un regim de viata sigur, aceasta semnificand si armonizarea legislatiei si emiterea unor documente de calatorie care sa respecte prevederile internationale si europene in materie.
Adoptarea, la 20 iulie 2005, a Legii nr. 248 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate a statuat conditiile in care cetatenii romani isi puteau exercita dreptul la libera circulatie in strainatate, precum si limitele exercitarii acestui drept.
Astfel, ,,cetatenilor romani care indeplinesc conditiile prevazute de lege le este garantat dreptul de a calatori in strainatate, de a emigra si de reveni oricand in tara.
Nicio autoritate romana nu poate interzice, in nicio situatie, unui cetatean roman sa se reintoarca pe teritoriul Romaniei”.
Reconstructia care a urmat valurilor de aderare la Uniunea Europeana, transformarile economice si politice care s-au succedat la nivel european si planetar au impus autoritatilor competente ale fiecarui stat gasirea solutiilor pentru punerea in circulatie a unor noi tipuri de documente de calatorie care sa devina, in secolul al XXI-lea, un element de sprijin in lupta pentru combaterea imigratiei ilegale si a crimei organizate, a importului si exportului de infractionalitate.
Astfel, la nivel european a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind standardele pentru elementele de securitate si elementele biometrice integrate in pasapoarte si in documentele de calatorie emise de statele membre, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2009 si Decizia Comisiei nr. C(2005)409 pentru stabilirea specificatiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate si elementele biometrice integrate in pasapoarte si in documente de calatorie emise de statele membre, completata de Decizia Comisiei nr.C(2006)2909, acte ce asigura implementarea unor masuri unitare pe intreg teritoriul Uniunii Europene si care sunt obligatorii in toate elementele sale.
In preambulul regulamentului mentionat se precizeaza ca scopul inserarii elementelor de identificare biometrica este acela de a proteja documentele de calatorie impotriva falsificarii si pentru a stabili o corelatie fiabila intre detinatorul legal si documentul respectiv.
Necesitatea introducerii in circulatie, de catre autoritatile romane competente, a pasaportului electronic reprezenta astfel o obligatie asumata de Romania in urma dobandirii calitatii de stat-membru al Uniunii Europene, la 01.01.2007.
Punerea in circulatie a pasaportului simplu electronic romanesc, eveniment marcat la data de 31 decembrie 2008 si extinderea implementarii sistemului de emitere a acestora la nivel national au reprezentat principalele provocari care au stat in atentia Directiei Generale de Pasapoarte.

Incheierea cu succes a dezideratelor propuse, la data de 18 ianuarie 2010, a fost posibila numai prin efortul conjugat si continuu depus de catre toate structurile Directiei Generale de Pasapoarte si ale Serviciilor Publice Comunitare pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple.
Caracteristicile, rubricatia, numarul si tipul elementelor de siguranta ale pasaportului simplu electronic romanesc precum si elementele biometrice stocate in mediul electronic de stocare, respectiv imaginea faciala si impresiunile digitale ale titularului, sunt in conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/2004, privind standardele pentru elementele de securitate si elementele biometrice integrate in pasapoarte si in documente de calatorie emise de statele-membre, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2009 si publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004 si ale Deciziei Comisiei C(2005)409, completata de Decizia Comisiei nr.C(2006)2909, pentru stabilirea specificatiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate si a elementelor biometrice integrate in pasapoarte si in documentele de calatorie emise de statele-membre acestea putand fi adaptate in functie de dinamica reglementarilor Uniunii Europene in domeniu.
Trebuie precizat ca, desi s-a pornit de pe o pozitie de inferioritate generata de anumite cercuri de interese care ,,infierau” emiterea noilor documente, fapte ce puteau genera distorsiuni in realizarea dezideratelor propuse, in paralel cu desfasurarea acestor activitati, s-a lucrat cu seriozitate la crearea unei imagini pozitive si la sporirea increderii cetatenilor romani in documentele biometrice, ajungandu-se chiar la realizarea si punerea in circulatie, la 14.05.2010, a unui nou model al pasaportului simplu electronic, in care sunt implementate mai multe elemente de securitate, tocmai in ideea ca acesta sa confere deplina siguranta in situatia incercarilor de falsificare de orice gen.

In prezent, Centrul National Unic de Personalizare a Pasapoartelor Electronice din cadrul Directiei Generale de Pasapoarte poseda dotarile necesare sustinerii fluxului tehnologic de personalizare, control, implicuire si expeditie a mai multor tipuri de documente, electronice sau non – electronice, format ID–1 sau ID–3, care sunt emise la nivel national, iar activitatea desfasurata pana in prezent a demonstrat capabilitatea tehnica a sistemului de a face fata solicitarilor de procesare a acestor documente.
Statie de lucru pentru preluarea imaginii faciale si a impresiunilor papilare

ECHIPAMENT DE PERSONALIZARE PASAPOARTE "BOOKMASTER ONE"

ECHIPAMENT DE IMPLICUIRE PASAPOARTE "CMC 250"

ECHIPAMENT DE PERSONALIZARE CARDURI "MUHLBAUER"

COMPARTIMENTUL EXPEDITIE

COMPARTIMENTUL CONTROL CALITATE

MODELE DE PASAPOARTE ELECTRONICE EMISE DE STATE DIN UNIUNEA EUROPEANA

ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU VERIFICAREA AUTENTICITATII DOCUMENTELOR